Versuri Albe

Versuri Albe

                               

                                  Mi s-a furişat regretul

                                  În poeme prinse-n salbe,

                                  Iar atunci ţi-a scris poetul

                                  Versuri albe.

 

                                  Să-mi iubească universul ?

                                  Cum să-l vadă, cum să-l ştie ?

                                  Fiindcă-atât de alb mi-e versul

                                  Ca o coală de hârtie...    

Poezia "Versuri Albe" de Bogdan Curta este o meditație asupra purității și simplității expresiei poetice. Regretul care se strecoară în poeme sugerează o nostalgie și o dorință de a comunica sentimente profunde. Poetul scrie "versuri albe", simbolizând o puritate nealterată, dar și o anumită tristețe și dificultate în a exprima pe deplin aceste sentimente.

Versurile reflectă o căutare a înțelegerii și a iubirii universale, dar și o conștientizare a limitelor comunicării umane. Imaginea versurilor albe, comparate cu o coală de hârtie, subliniază această dualitate între dorința de a exprima ceva pur și dificultatea de a face acest lucru.

Rezumat

Poezia explorează teme de regret, puritate și dificultatea de a comunica sentimente profunde. Poetul folosește imagini de versuri albe și coala de hârtie pentru a sublinia aceste idei.