Ultima Scrisoare

Poezia "Ultima Scrisoare" de Bogdan Curta este o meditație profundă asupra efemerității vieții și a iubirii, exprimată prin imagini poetice și simboluri puternice.

Tema efemerității: Bogdan Curta explorează contrastul dintre eternitate și mortalitate. Versurile "Cum s-asculţi a mea cântare / Ce durează-o veşnicie, / Dacă tu... eşti muritoare?" subliniază această dualitate, evidențiind fragilitatea vieții umane în fața eternității.

Imagini poetice: Poetul folosește imagini sugestive pentru a transmite mesajul său. "Coborând din universuri / Într-o inimă de gheaţă" evocă ideea de încercare de a atinge ceva inaccesibil, de a aduce căldură și viață într-un loc rece și inaccesibil.

Simbolismul scrisorii: Scrisoarea este un simbol al comunicării și al dorinței de a împărtăși sentimente profunde. "A fost ultima scrisoare / Pentru dusa-mpărătiţă" sugerează un rămas bun final, o încercare de a găsi pace și împăcare.

Tonul melancolic: Poezia are un ton melancolic și reflexiv, accentuat de referințele la "inimă de gheaţă" și "dusa-mpărătiţă". Aceste imagini transmit un sentiment de pierdere și dor.

Identitatea poetică: Bogdan Curta se referă la sine ca "Domnul blond" și la destinatară ca "Domniţă", adăugând o notă de noblețe și romantism. Aceasta sugerează o relație idealizată, poate chiar mitică, între cei doi.

În concluzie, "Ultima Scrisoare" de Bogdan Curta este o poezie care explorează teme profunde de iubire, pierdere și efemeritate, folosind imagini poetice și simboluri puternice pentru a crea o atmosferă melancolică și reflexivă.