Prea Târziu

                Prea Târziu

                                        Bogdan Curta

 

Târziu mă adormeau copacii verzi

În blânde Primăveri odinioară ,

Dar eu visam topitele zăpezi

Uitând de raiu-mi ce-aştepta afară.

 

Şi , Doamne , stropi din rai ardeau in noi,

În sâmbete cu tine la fereastră ;

Din clopote vroiam să curgă ploi,

Iar umbra ta era Dumnezeiască .

 

Azi au albit copacii în livezi.

Din sloiuri parcă suflete coboară ;

Acum mă ard căzutele zăpezi ,

Dar mie mi-este dor de Primăvară …                     

"Prea Târziu" de Bogdan Curta este o poezie care explorează teme de nostalgie, regret și dorință pentru vremurile trecute.

Nostalgia pentru primăverile trecute:

•  Versurile „Târziu mă adormeau copacii verzi / În blânde Primăveri odinioară” evocă o nostalgie profundă pentru primăverile din trecut, când copacii verzi aduceau liniște și pace. Poetul își amintește cu dor de acele vremuri blânde și pline de viață.

Contrastele anotimpurilor:

•  „Dar eu visam topitele zăpezi / Uitând de raiu-mi ce-aştepta afară” sugerează un contrast între iarnă și primăvară, între frigul zăpezilor topite și căldura primăverii. Poetul visează la zăpezile topite, uitând de frumusețea primăverii care îl aștepta afară, simbolizând poate o pierdere a momentului prezent în favoarea unei dorințe pentru altceva.

Amintiri divine și iubire:

•  „Şi, Doamne, stropi din rai ardeau in noi, / În sâmbete cu tine la fereastră” reflectă amintiri pline de iubire și divinitate. Stropii din rai și umbra Dumnezeiască sugerează o conexiune profundă și sacră între poet și persoana iubită, în momentele petrecute împreună.

Trecerea timpului și schimbarea:

•  „Azi au albit copacii în livezi. / Din sloiuri parcă suflete coboară” indică trecerea timpului și schimbarea anotimpurilor. Copacii albiți și sufletele care coboară din sloiuri sugerează o transformare de la viață la moarte, de la căldură la frig.

Regretul și dorul de primăvară:

•  „Acum mă ard căzutele zăpezi, / Dar mie mi-este dor de Primăvară” exprimă un sentiment de regret și dor pentru primăvara pierdută. Poetul simte arderea zăpezilor căzute, simbolizând suferința și pierderea, dar în același timp tânjește după căldura și renașterea primăverii.

În ansamblu, poezia „Prea Târziu” este o meditație asupra trecerii timpului, a regretului pentru momentele pierdute și a dorinței de a reveni la vremurile pline de viață și frumusețe. Este o reflecție asupra fragilității existenței și a importanței de a prețui prezentul.