Paradox

                                      Paradox

                                                            Bogdan Curta 

           Ca un nebun înaripat te-am zugrăvit în sunet ,

           Dar tu ai rămas mereu tăcută .

           Apoi ţi-am sculptat chipul în versuri,

           Dar ţie ţi-a fost teamă să le citeşti .

           Mi-ai fost lumină care trece prin vitralii,

           Dar tu ai sărutat un ochi demonic .  

           Îmi eşti deopotrivă materie şi spirit . 

           Sacralizându-ţi fiecare atom,

           Te-aş fi înălţat dincolo de piatra goticelor arcade ,

           Dar ţie ţi-a fost teamă de nemurire . . .