Contopire
Contopire
Bogdan Curta
De-atâţia ani pustii, scriind ,
Cu versu-mi te aseamăn .
La tine-n suflet poposind ,
Şi-am început să-ţi seamăn …
Să-ţi cer o clipă pe Pământ ?...
Ar fi zădărnicie .
Eu între îngeri vreau să-ţi cânt
Măcar o veşnicie …
O, tu recheamă ,univers,
Spre punctul tău neantul.
Să fim şi eu, şi ea, şi-un vers …
Toţi unul lângă altul …
Comentariu
Poezia "Contopire" de Bogdan Curta explorează tema iubirii transcendentale și a unirii sufletelor dincolo de limitele fizice ale existenței. Poetul folosește un limbaj liric și metaforic pentru a exprima dorința de a se contopi cu persoana iubită într-o uniune eternă.
În prima strofă, autorul reflectă asupra anilor de singurătate și scris, găsind în versurile sale o asemănare cu sufletul persoanei iubite. Această asemănare și apropiere spirituală sugerează o conexiune profundă și o influență reciprocă.
A doua strofă subliniază inutilitatea cererii unei clipe pe Pământ, deoarece poetul aspiră la o uniune eternă în ceruri, printre îngeri. Aceasta reflectă dorința de a transcende efemeritatea vieții pământești și de a găsi o formă de iubire care să dureze pentru totdeauna.
În ultima strofă, poetul invocă universul să recheme neantul, dorind să fie împreună cu persoana iubită și cu versul său într-o unitate perfectă. Această imagine sugerează o fuziune completă a sufletelor și a creației poetice, într-o armonie cosmică.
Poezia "Contopire" este cugetare asupra iubirii și a dorinței de a găsi o uniune eternă, dincolo de limitele fizice și temporale. Limbajul metaforic și liric al lui Bogdan Curta creează o atmosferă de visare și aspirație spirituală, invitând cititorul să reflecteze asupra naturii iubirii și a conexiunii sufletești.
