Uneori

Poezia "Uneori" de Bogdan Curta este o reflecție profundă asupra iubirii, dorului și trecerii timpului. Versurile sale evocă imagini puternice și emoții complexe, îmbinând sacralitatea cu profanul într-un mod armonios.

Poezia începe cu o imagine paradoxală: "Parcă ochii tăi mă ning / Cu o albă blasfemie," sugerând o iubire intensă și pură, dar în același timp, interzisă sau imposibilă. Această dualitate continuă pe parcursul întregii poezii, unde iubirea este atât o binecuvântare, cât și o sursă de suferință.

În strofa a doua, poetul folosește metafore maritime și religioase pentru a descrie trecerea timpului și impactul iubirii: "Şi-n corăbii poartă timpul, / Cor de îngeri cotropind / Şi 'coralizând' Corintul." Aceste imagini sugerează o călătorie spirituală și emoțională, unde timpul și iubirea sunt forțe copleșitoare.

Versurile "Şi mă cheamă uneori, / Nu mai ştiu din care vară, / Ochii tăi nemuritori, / Când mi-e liniştea amară..." reflectă dorul profund și amintirile care revin în momente de tristețe. Ochii iubitei sunt nemuritori, simbolizând o iubire care transcende timpul.

Strofa a patra aduce în prim-plan ideea trecerii inexorabile a timpului: "Dar vor trece peste noi / Soare blând, zăpezi şi ape... / Şi-o să fim amare ploi / Ca în verile uitate..." Aceste versuri sugerează că, deși iubirea este intensă, ea va fi uitată în timp, la fel ca verile trecute.

În ultiele strofe, poetul explorează sacralitatea iubirii: "Cântul sufletului meu, / Parcă sacră şi profană / Îţi păream un semizeu, / Iară tu-mi păreai icoană..." Iubirea este văzută ca o experiență divină, dar și umană, o combinație de sacru și profan.

Poezia se încheie cu un sentiment de dor și melancolie: "Doamne, cât îmi e de dor / Să-mi mai fie dor de tine!" Acest vers subliniază dorința profundă de a retrăi momentele de iubire și conexiune.

În concluzie, "Uneori" este o poezie care explorează teme universale precum iubirea, dorul și trecerea timpului, folosind imagini poetice puternice și un limbaj evocator. Bogdan Curta reușește să creeze o atmosferă de melancolie și reflecție, invitând cititorul să mediteze asupra propriei experiențe de iubire și pierdere.